GLOANŢELE PUTERII ASUPRA TINERILOR ŢĂRII!

iunie 8 20090 comentarii518 vizualizari

Categorized Under: Politic, Social, Stiri de top

După ce anul 2008 a fost declarat prin decret prezidenţial ”Anul Tineretului”, contextul electoral al anului 2009 a angajat regimul comunist în luptă împotrivă tineretului. Generaţia tînără a fost prima care  în vremuri de rastriste a reprezentat forţa motrice în lupta pentru apărarea ţării. Anume reprezentaţii acestei generaţii au devenit catalizatorul amplelor mişcări de decomunizare a societăţii, şi procesul a început înainte de alegerile din 5 aprilie 2009. Amintim în acest sens acţiunile aripelor tinere ale partidelor liberale, Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal a venit la sfîrşitul anului 2008 în faţa Preşedinţiei cu 365 de baloane pe care ulterior le-au spart semn că Anul Tineretul a fost o iluzie deşartă, membrii tineri din Partidul Liberal Democrat au pichetat zi de zi Parlamentul cu mesaje: “Au mai rămas 65 de zile de guvernare rosie”. Comuniştii ai încercat să alimenteze cumva dorinţa de schimbare parvenită din partea fiilor ţării prin instituirea anului dedicat lor, doar că formula în care a fost  conceput şi transpus în practică a fost un proiect politic comunist, cu evidente scopuri de manipulare electorală. Speranta  tinerilor intr-un viitor European nu a putut fi nicidecum înăbuşită, la 7 aprile imediat după ce au fost comunicate oficial datele alegerilor Piaţă Marii Adunări Naţionale din Chişinău trebuia să devină locul în care să fie comemorat viitorul ţării, mesajele au fost transmise pe internet şi Piaţa situată în faţă Guvernului era împînzită de sute de tineri veniţi să protesteze paşnic în urmă fraudării în masă la alegerile parlamentare. În faţă a 30000 de opozanţi, forţele de ordine au cedat instituţiile statului provocandu-i la violenţe pentru ca ulterior să-şi justifice represiunea. Serviciile menite să asigure ordinea publică au avut şi forţă şi capacitatea să dea un răspuns promt dar odată începută intifada tinerilor cu poliţia a devenit subiectul la care comuniştii au apelat ori de cîte ori au dorit să-şi demonstreze că agresivitatea lor a fost un rău necesar. Valeriu Boboc a devenit prima victimă, un tînăr de 23 de ani, care fusese arestat şi după care a decedat la secţia de poliţie din motive necunoscute. A două victimă a fost Tibuleac Ion care după ce a suferit mai multe leziuni: coaste rupte, hemoragie internă, picior rupt a murit. O altă victimă Maxim Canisev, 20 ani găsit mort în lacul Ghidighici suburbia mun. Chişinău, despre care poliţia spune că s-ar fi aruncat în lac, deşi examenul medico-legal arată că avea coloană vertebrală ruptă. Cei care au fost învinuiţi că ar fi liderii informali ai moldovenilor opozanţi au avut parte de un comportament inuman din partea celor care ar fi trebuit să ne asigure securitatea şi integritatea exempul: Oleg Brega preşedintele asociaţiei civice a€œHyde Park” i-au fost distruse două camere video şi a fost arestat, Anatol Matasaru care a devenit cunoscut după ce a a protestat deghizat în porc ca urmare a abuzuriloe poliţieneşti, după evenimentele din 7 aprile pe numele lui a fost emis un mandat de arest şi astăzi se mai află încă în detenţie. Imediat după ce acţiunile protestatarilor au degenerat în acţiuni violenţe şi acte de vandalism, Preşedintele V. Voronin a acuzat omul de afaceri Gabriel Staţi de finanţarea protestelor şi a cerut ca acesta să fie arestat, în aceeaşi zi acesta a fost reţinut în Ucraina. Amintim că G. Staţi este fiul patronului holdingului “ASCOM GROUP” Anatol Staţi, care de altfel este cea mai rivnita afacere a fiului preşedintelui R.M miliardarului Oleg Voronin. Un alt învinuit este exconsilierul prezidenţial Sergiu Mocanu care  a fost luat cu forţă din stradă de 10 persoane  îmbrăcate în civil, care nu s-au legitimat, dar au spus că sunt poliţişti. Şi astăzi cei arestaţi se mai află în detenţie. Acum cel mai important ultim decret al guvernării ar fi să declare anul 2009 “Anul Intimidării Tinerilor” toate măsurile în acest scop au fost deja întreprinse prin pemanentele persecutări , aplicare neîntemeiate a forţei pe care o simţim din partea organelor de resort, dar pînă la urmă Dumnezeu nu a murit de frică, dar a fost răpus de durere. Bunicii noştri cînd au fost exilaţi în Siberii nu le-a fost frică, dar au fost îngenunchiaţi de tristeţe. De ce să ne fie teamă să facem o schimbare?

sursa: Dragos Bivol

Leave a Reply